Dictionar

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.
 

atrupament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attroupement)

1. (jur.; în trecut) evadare săvârșită de mai multe persoane acționând sub influența unei sugestii colective.
 

banditism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.
2. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie.
 

capodoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capodopera)

1. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.
 

crimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crime)

1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității.
3. nelegiuire, fărădelege.
4. păcat.
 

maturitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maturité, lat. maturitas)

1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe.
2. (fig.) stadiu înaintat de experiență.
3. seriozitate, profunzime.
4. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct.
5. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate.