Dictionar

omorâciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (omorî + -ciune)

1. ucidere, moarte; (var. reg.) umorâciune.
 

omorâre

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. omorî)

1. acțiunea de a omorî și rezultatul ei; ucidere, omor; moarte.
 

omorâtor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (omorî + -tor)

1. adj. care omoară; ucigător, ucigaș.
2. (fig.) care torturează, chinuitor.
3. s.m.f. ucigaș, asasin, criminal.
4. (înv.) omorâtoriu.
 

omorganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homorganique)

1. (despre foneme) emis de aceleași organe, având același mod de articulare.
 

omorizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Homorrhizie)

1. (mat.) formare a unui sistem de rădăcini dintr-o singură rădăcină de bază.
 

sicomor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sycomore)

1. arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, cu lemnul tare și fructe dulci, comestibile.
 

acumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acumula)

1. acțiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici.
 

african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.
 

alomorfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allomorphie)

1. prezentare a mai multor forme de către aceeași substanță; totalitatea formelor unei substanțe; alomorfism.
2. acomodare histologică.
 

alomorfism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. allomorphism)

1. (chimie) proprietatea unui compus care are mai multe forme cristaline sau alomorfe; alomorfie.
 

alotriomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allotriomorphisme)

1. proprietate a mineralelor alotriomorfe.
 

android, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androïde)

1. adj. care prezintă caractere masculine.
2. cu înfățișare de bărbat.
3. s. m. robot, automat antropomorf.