avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

avanpost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-poste)

1. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare.

decrepitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.

extrem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extrême, lat. extremus)

1. adj. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.
2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.
3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.
4. foarte mare, exagerat.
5. (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.
6. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.
7. s. n. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.
8. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție.
9. s. f. margine; limită ultimă.
10. a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.
11. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.
12. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei.

maturitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maturité, lat. maturitas)

1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe.
2. (fig.) stadiu înaintat de experiență.
3. seriozitate, profunzime.
4. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct.
5. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate.

matusalemică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Matusalem, n. pr. + -ică)

1. vârstă ~ = vârstă foarte înaintată.