Dictionar

carabinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Karabinier /haken/)

1. cârlig echipat cu un arc de blocare, care se închide automat, servind ca sistem de atașare rapidă pentru suspendare, agățare; carabină.
 

dulie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. douille)

1. piesă goală și cilindrică, care servește la atașarea unei baionete la țeava puștii, a unui bec la instalația electrică etc.
2. piesă în care se fixează sau se înșurubează soclul unui bec; fasung.
 

palisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. palissage)

1. acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisare.
2. tehnică agricolă care constă în atașarea tulpinilor și ramurilor unor plante cu ajutorul legăturilor, pentru a le orienta într-o direcție determinată, cu scopul de a îmbunătăți calitatea și randamentul acestora.
 

-PEXIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -pexie, cf. gr. pexis „fixare”)

1. „fixare, unire, atașare”.
 

postpunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (postpunere)

1. atașare a unui cuvânt, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvântul precedent; encliză, postpoziție.
 

remorcaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. remorquage)

1. acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcare, remorcație.
2. (marină) operație constând în tragerea unei ambarcațiuni fără mijloace proprii de propulsie de către o alta, de care este atașată.
3. operațiune sau activitate constând în tractarea unui vehicul, cu un cablu sau cu un mijloc de atașare particular.