dulie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. douille)
Etimologie: (fr. douille)
1. piesă goală și cilindrică, care servește la atașarea unei baionete la țeava puștii, a unui bec la instalația electrică etc.
2. piesă în care se fixează sau se înșurubează soclul unui bec; fasung.