Dictionar

autofrânare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. autofreinage)

1. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact; (rar) autofrânat.
 

batardou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batardeau)

1. construcție provizorie, dig din lemn, oțel sau beton pentru împiedicarea pătrunderii apei într-o zonă de lucru.
 

bodicec

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bodycheck, body check)

1. (hochei pe gheață) mișcare în care un jucător îl obstrucționează pe altul cu corpul său.
2. împiedicare a acțiunilor adversarului printr-o blocare corp la corp la hochei pe gheață.
 

calmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (calma)

1. acțiunea de a (se) calma.
2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.
 

defensor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. défenseur, lat. defensor)

1. persoană care apără pe cineva sau ceva împotriva agresiunii reale sau potențiale; apărător.
2. persoană responsabilă cu apărarea unui acuzat în instanță; avocat.
3. (sport) jucător, în diferite sporturi de echipă, a cărui sarcină echivalează cu împiedicarea echipei adverse să marcheze.
 

etufa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. etouffer)

1. a opri respirația cuiva, împiedicând plămânii acestuia să primească aer; a sufoca.
2. a provoca moartea prin împiedicarea respirației, fie printr-o strângere puternică a gâtului, fie prin astuparea nasului și a gurii; a sufoca.
3. (sericicultură) a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoșile destinate filării, prin introducerea gogoșilor într-un cuptor special.