Dictionar

 

dezobliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désoblitération)

1. faptul de a dezobstrua, de a desfunda, de a elimina ceea ce obstrucționează, ceea ce îngreunează; dezobstruare.
 

dezobstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désobstruction)

1. acțiunea de a dezobstrua (de a înlătura ceea ce obstrucționează, ceea ce îngreunează) și rezultatul ei; dezobstruare.
 

obstructiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obstructif)

1. (med.) care obstrucționează sau poate obstrucționa; care este cauzată de o obstrucție.
2. obstrucțional.