Dictionar

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
 

campion, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. campione)

1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.
2. sportiv, echipă, țară care câștigă primul loc într-o competiție sportivă.
3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.
 

defensor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. défenseur, lat. defensor)

1. persoană care apără pe cineva sau ceva împotriva agresiunii reale sau potențiale; apărător.
2. persoană responsabilă cu apărarea unui acuzat în instanță; avocat.
3. (sport) jucător, în diferite sporturi de echipă, a cărui sarcină echivalează cu împiedicarea echipei adverse să marcheze.
 

libero 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. libero)

1. (fotbal) apărător pe care se bazează toată strategia apărării.
 

monopolizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopolisateur)

1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).
 

mortieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. meurtrière)

1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma.
2. v. mortier.