Dictionar

bonus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.
 

dividend

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dividende, it. dividendo, germ. Dividende)

1. cotă-parte din profitul net al unei societăți pe acțiuni care se repartizează acționarilor pentru fiecare acțiune.
 

monopolizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopolisateur)

1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).
 

neocapitalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néocapitaliste)

1. I. referitor la neocapitalism, propriu neocapitalismului.
2. care practică neocapitalismul (capitalism contemporan care folosește tehnici economice moderne pentru a crește profitul, cu sisteme de protecție socială și care acceptă intervenția statului în anumite domenii).
3. II. adept, partizan al neocapitalismului.
 

rată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rate)

1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene.
2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.).
3. ~a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil;
4. ~a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat.
 

utilitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. utilitariste)

1. I. care se referă la teoria utilitaristă, care aparține utilitarismului; utilitar.
2. care adoptă preceptele utilitarismului, conform cărora o situație sau o perspectivă trebuie avută în vedere numai în raport cu avantajele pe care le aduce.
3. care se bazează pe considerente practice.
4. care are în vedere, care urmărește numai utilul.
5. II. adept al utilitarismului.
6. cel care vede în toate numai profitul personal și utilitatea.