monopol
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (germ. Monopol, fr. monopole)
Etimologie: (germ. Monopol, fr. monopole)
1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operații etc.
2. asociație de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producției și a desfacerii unui anumit fel de produse.
3. (fig.) drept exclusiv pe care și-l arogă cineva.