Dictionar

antimonopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antimonopolist, rus. антимонополист)

1. care se opune monopolurilor; care dorește să restrângă puterea și influența marilor corporații monopolizatoare.
 

armoarii

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. armoiries)

1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
 

corporatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. corporatiste)

1. I. privitor la corporatism și la ideologia lui.
2. care se conformează modelului propus de corporatism.
3. care aderă la corporatism.
4. care se referă la corporații sau aparține unei corporații; corporativ.
5. care apără interesele unice ale unei categorii profesionale date.
6. II. adept al corporatismului.
7. persoană care apără interesele unice ale profesiei sale.
 

corporativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corporatif)

1. referitor la corporații; bazat pe corporații.
 

fellow

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (engl. fellow)

1. (în universitățile engleze) membru al unei corporații.
2. coleg sau egal, împărtășind un interes sau o activitate comună (ex. un ~ de cardiologie).
 

libel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. libelle, lat. libellus)

1. scurtă scriere satirică, defăimătoare, îndreptată împotriva unei persoane, a unui grup de oameni, a unei corporații etc.; pamflet.
2. (var.) libelă.