Dictionar

concretizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. concretizatore)

1. care concretizează (ceea ce era abstract).
 

efectual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)

1. (despre ceva neînsuflețit sau abstract) capabil să producă un rezultat dorit sau intenționat; efectiv.
2. în legătură cu efectuarea; realizabil.
 

monopolizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopolisateur)

1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).