impresionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. impressionniste)

1. I. referitor la impresionism, propriu impresionismului.
2. II. adept al impresionismului.
3. artist care practică impresionismul.
4. pictor de la sfârșitul secolului al XIX-lea care urma preceptele impresionismului.

sunnit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sunnite)

1. mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna.

utilitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. utilitariste)

1. I. care se referă la teoria utilitaristă, care aparține utilitarismului; utilitar.
2. care adoptă preceptele utilitarismului, conform cărora o situație sau o perspectivă trebuie avută în vedere numai în raport cu avantajele pe care le aduce.
3. care se bazează pe considerente practice.
4. care are în vedere, care urmărește numai utilul.
5. II. adept al utilitarismului.
6. cel care vede în toate numai profitul personal și utilitatea.

drept 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. directus)

1. (bis., la plural) om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și care este acceptat de judecata lui Dumnezeu.
2. (d. oameni) a se duce în lumea celor ~pți = a muri.
3. ~ credincios = persoană care face parte din biserica creștină ortodoxă; persoană care se comportă ca un bun creștin.
4. a se odihni cu ~pții = a fi mort.

ierosilie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (grec. ἱεροσυλία)

1. sacrilegiu, abatere gravă de la preceptele bisericii; furt din templu.