Dictionar

mortieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. meurtrière)

1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma.
2. v. mortier.
 

mortier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mortier)

1. tun de calibru mijlociu sau mare, fără recul, cu țeava scurtă și traiectoria curbată.
2. var. mortieră.