afresco (1)

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a fresco)

1. (despre pictură murală) pictat pe zidul ud, proaspăt.

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.

angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.

barbacană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc.
2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.

bovindou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bow-window)

1. fereastră ornamentală ieșită în afară din zidul unei fațade.

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.