voluntar, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (lat. voluntarius, fr. volontaire)
Etimologie: (lat. voluntarius, fr. volontaire)
1. adj. făcut de bunăvoie; liber consimțit.
2. care exprimă, denotă voință.
3. care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic.
4. s. m. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință.
5. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.