Rezultate secundare (Voluntar;):
Voluntar, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. voluntarius, fr. volontaire)
1. adj. făcut de bunăvoie; liber consimțit.
2. care exprimă, denotă voință.
3. care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic.
4. s. m. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință.
5. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.
Voluntariamente
Parte de vorbire: adv. (desuet)
Origine: (it. volontariamente)
1. în mod voluntar, fără constrângere.
2. (antonime) involuntar, automaticește.
Voluntariat
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volontariat)
1. angajare în armată ca voluntar; durata serviciului.
Voluntarism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volontarisme)
1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă.
2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi.
3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale.
Voluntarist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. volontariste)
1. I. care aparține voluntarismului, privitor la voluntarism (doctrină filozofică care pune voința deasupra inteligenței și acțiunea deasupra gândirii).
2. care provine din voluntarism; care dă dovadă de voluntarism.
3. (rar) care are voință; care își impune propria voință; voluntar.
4. II. adept al voluntarismului.
5. persoană care crede că poate supune realitatea voinței sale.
Abnegaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
Acromiotonie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromiotonie)
1. contracţie involuntară la una din extremităţi.
Ambardee
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embardée)
1. abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenţilor marini; mascadă.
Amiotaxie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotaxie)
1. (med.) convulsie involuntară a mușchilor; convulsiuni de origine reflexă.
Angajat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. engagé)
1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puţin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care serveşte conştient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar.
Asentiment
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assentiment)
1. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune.
2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva.