culee
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. culée)
Etimologie: (fr. culée)
1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade.
2. fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri.
3. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei.