OK
X
fadeometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fadéomètre)
1.
aparat
pentru
determinarea
rezistenței
vopsirii
fibrelor
la
intemperii,
lumină
etc.
rusticitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rusticité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
rustic,
a
ceea
ce
se
referă
la
viața
și
manierele
rurale;
(rar)
rusticism.
2.
(depr.)
lipsă
de
delicatețe,
de
bune
maniere;
bădărănie,
grosolănie.
3.
capacitatea
de
rezistență
a
unei
plante
sau
a
unui
animal
la
intemperii.
tartan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tartan)
1.
țesătură
de
lână
sau
bumbac,
cadrilată,
în
Scoția.
2.
șal,
pled
din
astfel
de
stofă.
3.
material
special
din
mastic
sintetic
elastic,
pentru
impermeabilizarea
și
mărirea
rezistenței
pistelor
atletice
și
a
terenurilor
sportive
la
intemperii.
întărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. întări)
1.
acțiunea
de
a
(se)
întări
și
rezultatul
ei.
2.
(înv.)
întăritură.
3.
sporire
a
rigidității
unei
substanțe.
4.
creștere
a
densității
unei
substanțe.
5.
(mil;
spc)
fortificare
a
unei
poziții
strategice.
6.
(mil;
ccr;
lpl)
fortificații.
7.
(mil;
ccr;
lpl)
trupe
militare
trimise
în
ajutorul
cuiva.
8.
(fig)
dobândire
a
capacității
de
a
suporta
loviturile
sorții.
9.
creștere
a
forței
cuiva.
10.
scrobire.
11.
consolidare.
12.
mărire
a
rezistenței
unei
piese,
a
unui
sistem
tehnic.
13.
întețire
a
unei
intemperii.
14.
reconfortare.
15.
recăpătare
a
puterilor
după
o
boală.
16.
(gmț)
consumare
a
unei
băuturi
alcoolice.
17.
(reg)
unire
a
stupilor.
18.
încuviințare
(a
unei
păreri
sau)
a
unei
propuneri.
19.
legalizare
a
unui
act.
20.
(ccr)
act
legalizat.
21.
confirmare
(a
unei
convingeri
sau)
a
unei
bănuieli.
22.
accentuare
a
unui
contur
într-un
desen.
23.
(îs)
pronume
de
~
=
pronume
care
accentuează
identitatea
persoanei
desemnate.
24.
(îs)
adjectiv
de
~
=
adjectiv
care
însoțește
un
substantiv
sau
un
alt
pronume
cu
scopul
de
a
accentua
obiectul
determinat.
beliște
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
drum
impracticabil
pentru
vehicule.
2.
loc
expus
vântului,
intemperiilor
et
cetera;
izbeliște.
adăpostitură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)
1.
loc
sau
construcție
menită
să
apere
de
intemperii
sau
de
primejdii;
adăpost.
2.
(var.)
adăpostură.