Dictionar

rustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rustique, fr. rusticus)

1. adj. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut.
 

rustican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. rusticano)

1. tipic oamenilor din mediul rural și orașelor mici; de la țară, de țăran; rustic.
 

rusticism

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (rustic + -ism)

1. caracterul a ceea ce este rustic, câmpenesc; rusticitate.
 

rusticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rusticité)

1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.
 

rusticiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. rusticize)

1. a da, a căpăta caracter rustic.
 

agrest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agrestis, fr. agreste)

1. câmpenesc, rustic.
2. grosolan.
 

AGRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
 

arcadian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arcadien)

1. din Arcadia.
2. de simplitate rustică.
 

cabană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabane)

1. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

rustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rustique, fr. rusticus)

1. adj. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut.