Dictionar

clarisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (it. clarissimo, lat. clarissimus)

1. I. care este foarte clar.
2. foarte ilustru, ilustrisim.
3. II. titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici; (prin ext.) persoana care poartă acest titlu.
4. (var.) clarissim.
 

gerocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. gerocrazia)

1. guvernare a preoților; sistem politic bazat pe puterea clasei sacerdotale; hierocrație.
 

inful

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infule, lat. infula)

1. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

tripudiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. tripudium)

1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică.
2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă.
3. exuberanță, exultare.
 

preoțește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (preot + -ește)

1. în felul preoților, ca preoții; (pop., fam.) popește.
2. (var.) (reg.) preuțește.