Dictionar

evident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évident, lat. videns)

1. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede.
 

manifest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manifeste, lat. manifestum)

1. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil.
2. s. n. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință.
3. text politic răspândit în scop de agitație.
4. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă.
5. listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

peremptoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. peremptorius, fr. péremptoire)

1. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic.
 

vizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. visible, lat. visibilis)

1. care se vede, care poate fi văzut.
2. (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc.
3. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil.