OK
X
afolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affolé)
1.
înnebunit,
ieșit
din
minți,
care
și-a
pierdut
cumpătul
din
pricina
unei
emoții
violente
(de
frică,
de
durere).
bară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barre)
1.
drug
de
metal
(destinat
prelucrării).
2.
piesă
de
metal
sau
de
lemn,
în
construcții
sau
în
dispozitive
tehnice
pentru
transmiterea
eforturilor.
3.
(fig.)
obstacol,
piedică
în
calea
realizării
unui
lucru.
4.
fiecare
dintre
cei
trei
stâlpi
care
delimitează
poarta
la
unele
jocuri
sportive.
5.
șut
în
stâlpul
porții
de
fotbal.
6.
barieră
care
desparte
pe
judecători
de
avocați
și
împricinați;
locul
de
unde
se
pledează
în
fața
justiției.
7.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
stâng
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
drept
de
jos.
8.
linie
verticală
sau
oblică,
element
de
separare
într-un
text.
9.
linie
verticală
care
separă
măsurile
unui
portativ.
10.
ridicătură
de
metal
liniară
încrustată
în
tastiera
unor
instrumente
cu
coarde
ciupite.
11.
îngrămădire
de
aluviuni
la
gura
de
vărsare
a
unui
râu
într-un
fluviu
sau
în
mare.
12.
mascaret.
cauză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. causa, după fr. cause)
1.
ceea
ce
determină
apariția
unui
fenomen,
a
unei
întâmplări;
fenomen
care
provoacă,
în
anumite
condiții,
apariția
altui
fenomen.
2.
problemă
socială
de
mare
importanță,
care
preocupă
o
colectivitate
largă
de
oameni.
3.
în
cunoștință
de
~
=
cunoscând
bine
problema
despre
care
este
vorba;
a
face
~
comună
=
a
lupta
împreună
(cu
alții)
pentru
aceeași
cauză.
4.
motiv,
rațiune.
5.
(jur.)
pricină,
proces.
6.
a
avea
câștig
de
~
=
a
câștiga.
clasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. classer)
1.
tr.
a
aranja,
a
ordona
(pe
clase,
pe
categorii);
a
grupa
într-o
ordine
oarecare.
2.
a
categorisi
pe
cineva,
devenit
inapt
pentru
muncă,
potrivit
gradului
de
invaliditate.
3.
(jur.)
a
înceta
cercetările
într-o
anumită
pricină,
într-un
anumit
caz
etc.
din
lipsa
unor
elemente
sigure,
care
să
îndreptățească
continuarea
investigațiilor.
4.
refl.
a
obține
un
anumit
loc
într-un
clasament.
denegare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denega)
1.
acțiunea
de
a
denega.
2.
(jur.)
~
de
dreptate
=
refuzul
nejustificat
al
unei
instanțe
judecătorești
de
a
soluționa
o
pricină
cu
care
a
fost
sesizată.
disjunge
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. disiungere)
1.
(jur.)
a
despărți
două
pricini
sau
o
pricină
în
două
pentru
a
le
judeca
separat.
2.
a
separa
(două
chestiuni
etc.).