OK
X
câștigat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. câștiga)
1.
care
a
fost
obținut
de
cineva;
dobândit.
2.
(despre
oameni)
care
s-a
ales
cu
un
folos
(din
ceva),
care
și-a
îmbogățit
cunoștințele,
experiența.
aptitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aptitude, lat. aptitudo)
1.
înclinație,
dispoziție
naturală
sau
câștigată
de
a
face
unele
lucruri;
destoinicie.
beneficiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1.
(în
feudalism)
concesiune
de
pământ
făcută
de
un
suzeran
unui
vasal
ca
recompensă
în
schimbul
achitării
de
unele
obligații.
2.
folos,
profit,
câștig.
3.
~
de
inventar
=
drept
de
care
se
bucură
un
moștenitor
de
a
accepta
condiționat
o
succesiune.
4.
venit
net
al
unei
întreprinderi;
sursă
de
acumulare.
5.
sub
~
de
inventar
=
în
mod
provizoriu,
sub
rezervat
verificării.
binemerita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (bine + merita)
1.
a
câștiga
dreptul
la
recunoștința
cuiva.
brec 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. break)
1.
comandă
dată
luptătorilor
la
box
sau
la
catch
să
se
despartă,
să
înceteze
lupta
corp
la
corp.
2.
(tenis)
ghem
câștigat
de
un
jucător
pe
serviciul
adversarului.
3.
(jaz)
improvizație
melodică
sau
ritmică
la
finele
unei
fraze,
când
se
întrerupe
acompaniamentul
ritmic
și
cântă
numai
solistul.
4.
dans
acrobatic
bazat
pe
mișcări
sacadate,
având
puncte
comune
cu
gimnastica
acrobatică
și
cu
pantomina.
camorrist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. camorrista)
1.
cel
care
folosește
prepotența,
corupția
și
favoritismul
ca
mijloc
de
a
obține
funcții
și
câștiguri;
membru
al
camorrei
(echivalentul
napolitan
sau
urban
al
mafiei
siciliene
sau
rurale).
campion, -oană
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. campione)
1.
luptător
într-o
întrecere
cavalerească,
într-un
turnir.
2.
sportiv,
echipă,
țară
care
câștigă
primul
loc
într-o
competiție
sportivă.
3.
(fig.)
apărător
principal
al
unei
idei,
al
unei
cauze
etc.