OK
X
fecundație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fécondation)
1.
fuziune
a
gameților
în
urma
căreia
ia
naștere
un
zigot.
fecundație; conjugare; copulare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
conjugatio;
fecundatio;
syngamia
2.
FR
conjugaison;
conjugation;
copulation;
fécondation
3.
EN
conjugation;
copulation
4.
DE
Konjugation;
Fekundation;
kopulieren;
Kopulation;
Begattung
5.
RU
коньюraция;
копуляция;
оплодотворение
6.
HU
megtermékenyítés;
konjugáció;
kopuláció
fecundator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fécondateur)
1.
capabil
de
a
fecunda.
acrogamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrogamie)
1.
fecundație
la
angiosperme
cu
tubul
polinic
pătruns
în
sacul
embrionar;
șalazogamie.
agam, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agame)
1.
capabil
a
se
înmulți
fără
fecundație;
asexuat.
agamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. agamicus)
1.
care
nu
produce
gameți.
2.
rezultat
fără
proces
de
fecundație.
3.
rezultat
pe
cale
asexuată;
partenogenetic.
agamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)
1.
(biol.)
înmulțire
asexuată
care
nu
implică
fecundație.
2.
lipsă
a
unui
regim
juridic
privind
căsătoria
în
societatea
primitivă.
agamospermie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agamospermie)
1.
(biol.)
tip
de
reproducere
în
care
embrionii
și
semințele
se
formează
fără
fecundație
(ex.
apomixie).
amfigam, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphigame)
1.
(biol.)
care
prezintă
amfigamie.
2.
(biol.)
cu
fecundație
uneori
endogamică,
alteori
exogamică;
cu
sexualitate
dubioasă;
bisexuat,
hermafrodit.
3.
organism
~
=
hermafrodit
complet
care
posedă
ambele
sexe
simultan.
4.
(var.)
amfigamic.
5.
(antonim)
agam.