Dictionar

partenogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parthénogénétique)

1. referitor la partenogeneză.
 

agamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agamicus)

1. care nu produce gameți.
2. rezultat fără proces de fecundație.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
 

ginogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gynogenèse)

1. pseudogamie în care gametul mascul pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, embrionul dezvoltându-se partenogenetic.
 

pedogeneză 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédogenèse)

1. reproducere, la anelide și la unele insecte, prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei.
 

sexupar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sexupare)

1. (despre animale) care are două faze de reproducere, una sexuată și alta partenogenetică.
2. (zool.) califică o femelă partenogenetică care generează indivizi sexuați masculi și femeli.
 

aloiobiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. grec. alloios „deosebit, diferit” + biogeneză)

1. (biol.) alternare între generația sexuată și cea partenogenetică; aloiogeneză.