Dictionar

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

androfită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androphobie)

1. plantă masculă din generația sexuată.
 

ginofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gynophytes)

1. (bot.) exemplare femele din generația sexuată.
 

haplosporange

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. haplosporange)

1. sporange din generația haploidă.
 

aloiobiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. grec. alloios „deosebit, diferit” + biogeneză)

1. (biol.) alternare între generația sexuată și cea partenogenetică; aloiogeneză.