Dictionar

meioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méiose)

1. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi.
 

meioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT meiosis
2. FR méiose; division réductionelle
3. EN meiosis; reductional division
4. DE Meiose; meiotische Kernteilung; Reduktionsteilung; Verminderung; Reifungsteilung
5. RU меиоз; редукционное деление; меиотическое деление
6. HU meiózis, redukciós magosztódás, felére csökkenő magosztódás
 

ameioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. améiose)

1. diviziune nuclează, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi.
 

apomeioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT apomeiosis
2. FR apoméiose
3. EN apomeiosis
4. DE Apomeiose; Apomeiosis
5. RU aпомеиоз
6. HU apomeiózis, tökéletlen redukciós osztódás
 

apomeioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoméiose)

1. eliminare a meiozei în procesul de formare a generației asexuate, la plante.
 

endomeioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endoméiose)

1. reproducere cu cromozomi supranumerari în profaza primei diviziuni meiotice.
 

alosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allosyndèse)

1. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinți diferiți.
 

ameioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. améiose)

1. diviziune nuclează, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi.
 

aposporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aposporie)

1. reproducere a unui gametofit diploid direct din sporofit, fără meioză.
 

autosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosyndèse)

1. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală.
 

chiasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)

1. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.
 

citogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cytogénétique)

1. adj. referitor la citogenetică.
2. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză.