Dictionar

anexionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. annexionnisme)

1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.
 

colonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare și exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupației, dominației politice și exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
3. (antonim) anticolonialism.
 

commonwealth

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)

1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
 

conchistador

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. conquistador)

1. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii.
 

confederație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confédération, lat. confaederatio)

1. uniune de state sau teritorii care își păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere.
2. reunire a unor organizații obștești.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.