Dictionar

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
 

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.
 

vacant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vacant, lat. vacans)

1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber.
2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2).