Dictionar

rezervatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservataire)

1. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală.
2. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
 

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.
 

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

autostradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autostrada, fr. autostrade)

1. cale rutieră modernă, formată din două șosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor.
 

bantustan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bantustown)

1. zonă rezervată, sub regimul rasist, populației de culoare din Republica Sud-Africană.
 

carosabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carrossable)

1. parte (a unui drum, a unei străzi) rezervată circulației vehiculelor.