studenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (student + -ie)

1. timpul cât cineva este student; stare, viață de student.

studențime

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (student + - ime)

1. totalitatea studenților; mulțime de studenți.

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

bizutaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bizutage)

1. (în unele universități) ceremonie burlescă de inițiere a studenților din anul I.

bursă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. alocație bănească sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților merituoși în timpul școlarizării.
2. formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conținând sinovie, în apropierea articulațiilor.

calificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.
2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.
3. notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii.

colocviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colloquium)

1. convorbire, discuție (științifică); simpozion.
2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc.