atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

bricoler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bricoleur)

1. cel care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații.

chirurg

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Chirurg, lat. chirurgus)

1. medic specialist care efectueaza interventii chirurgicale.
2. medic care tratează bolile cu intervenții manuale și instrumentale pe corpul pacientului.

copia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. copier)

1. tr. a reproduce un text, o operă de artă etc.
2. a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia.
3. (peior.) a imita servil pe cineva.
4. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
5. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.

epilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épilation)

1. îndepărtarea părului de pe corp prin diferite procedee, manuale, mecanice, electrice sau chimice; epilare.
2. (var.) (înv.) epilațiune.

manufactură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manufacture, germ. Manufaktur)

1. formă de producție industrială, bazată pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii în cadrul atelierului.
2. întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție.
3. produs obținut prin prelucrarea (manuală) a unor materii prime.