corotip; tip local

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT chorotypus
2. FR chorotype
3. EN chorotype; local type
4. DE Chorotyp
5. RU хоротип
6. HU korotípus, helyi típus

local, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. local, lat. localis)

1. adj. dintr-un loc anumit, specific unui loc.
2. culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc.
3. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu.
4. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă.

localemente

Parte de vorbire:  adv. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. localement)

1. în manieră locală; într-un mod local; (înv.) localicește.
2. într-un anumit loc, într-un loc determinat; (înv.) localicește.

localicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (local + -icește)

1. în manieră locală; într-un mod local; (înv.) localemente.
2. într-un anumit loc, într-un loc determinat; (înv.) localemente.

localism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Lokalismus)

1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.
2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.
3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.
4. folosire a unor cuvinte numai local.
5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.

localist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. lokalist)

1. (adept) al localismului.
2. I. (lingv.) care aparține sau este specific localismului.
3. (lingv.) care se referă sau provine de la localism; de localism.
4. interesat, concentrat asupra evenimentelor sau problemelor locale.
5. care favorizează ceea ce este local.
6. II. persoană cu atitudini sau interese locale.
7. susținător al localismului, persoană care favorizează ceea ce este local.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.

acrodermatită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodermatite)

1. dermatită localizată la extremități.

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.

adenalgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénalgique)

1. referitor la adenalgie (durere localizată în ganglioni).

adenalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénalgie)

1. (med.) durere localizată în ganglioni; adenodinie.