OK
X
corotip; tip local
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
chorotypus
2.
FR
chorotype
3.
EN
chorotype;
local
type
4.
DE
Chorotyp
5.
RU
хоротип
6.
HU
korotípus,
helyi
típus
local, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. local, lat. localis)
1.
adj.
dintr-un
loc
anumit,
specific
unui
loc.
2.
culoare
~ă
=
șir
de
imagini
care,
într-o
descriere,
pictură,
piesă
de
teatru
etc.
redau
ceea
ce
este
caracteristic
pentru
obiceiurile
unei
țări,
societăți
sau
epoci;
tratament
~
=
anestezie
limitată
la
partea
care
urmează
să
fie
operată,
examinată
etc.
3.
(mat.)
referitor
la
un
singur
punct
sau
la
un
mic
domeniu
din
plan
sau
din
spațiu.
4.
s.
n.
clădire
de
utilitate
publică;
(spec.)
restaurant,
bodegă.
localemente
Parte de vorbire:
adv. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. localement)
1.
în
manieră
locală;
într-un
mod
local;
(înv.)
localicește.
2.
într-un
anumit
loc,
într-un
loc
determinat;
(înv.)
localicește.
localicește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (local + -icește)
1.
în
manieră
locală;
într-un
mod
local;
(înv.)
localemente.
2.
într-un
anumit
loc,
într-un
loc
determinat;
(înv.)
localemente.
localism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Lokalismus)
1.
atașament
față
de
modul
de
viață,
de
obiceiurile
locale,
uneori
însoțit
de
rezistență
la
influențele
externe.
2.
mod
de
viață
care
favorizează
consumul
de
produse
locale.
3.
explicare
a
inefabilului
unei
opere
literare
prin
datele
geografice
și
sociale
generale.
4.
folosire
a
unor
cuvinte
numai
local.
5.
orientare
sociopedagogică
din
prima
jumătate
a
sec.
XX
care
își
propunea
valorificarea
condițiilor
locale
în
procesul
educativ.
localist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. lokalist)
1.
(adept)
al
localismului.
2.
I.
(lingv.)
care
aparține
sau
este
specific
localismului.
3.
(lingv.)
care
se
referă
sau
provine
de
la
localism;
de
localism.
4.
interesat,
concentrat
asupra
evenimentelor
sau
problemelor
locale.
5.
care
favorizează
ceea
ce
este
local.
6.
II.
persoană
cu
atitudini
sau
interese
locale.
7.
susținător
al
localismului,
persoană
care
favorizează
ceea
ce
este
local.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abonat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (vb. abona)
1.
beneficiar
al
unui
abonament.
2.
(fam.)
(cel)
care
frecventează
o
familie,
un
local
etc.
acrodermatită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrodermatite)
1.
dermatită
localizată
la
extremități.
acroscleroză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrosclérose)
1.
(med.)
afecțiune
progresivă
a
pielii
localizată
la
nivelul
degetelor,
caracterizată
prin
îngroșarea
pielii,
a
țesuturilor
subcutanate
și
uneori
a
țesuturilor
profunde,
care
se
întăresc,
se
atrofiază
și
apoi
se
ulcerează;
sclerodactilie
progresivă.
adenalgic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adénalgique)
1.
referitor
la
adenalgie
(durere
localizată
în
ganglioni).
adenalgie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adénalgie)
1.
(med.)
durere
localizată
în
ganglioni;
adenodinie.