OK
X
ANUL(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. anul/o/-, cf. lat. anulus)
1.
„inel”.
anula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)
1.
a
declara
nul
(un
act);
a
desființa.
2.
a
egala
cu
zero
o
expresie
matematică.
anulabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. annulable)
1.
care
poate
fi
anulat;
care
trebuie
anulat.
anulabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulabilité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
anulabil;
posibilitatea
(unui
act)
de
a
fi
anulat.
anular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. annulaire)
1.
în
formă
de
inel;
care
se
referă
la
forma
unui
inel;
potrivit
pentru
a
primi
un
inel;
inelar.
2.
deget
~
=
al
patrulea
deget
al
mâinii
(pornind
de
la
degetul
mare)
pe
care
se
poartă
de
obicei
inelul;
inelar.
anulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulation)
1.
acțiunea
de
a
anula
sau
de
a
se
anula;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
anulare.
2.
decizie
prin
care
se
anulează
un
act,
o
dispoziție
etc.
3.
(psihiatrie)
mecanism
de
anulare
retroactivă
a
amintirilor.
4.
(antonime)
confirmare,
ratificare.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abducție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)
1.
mișcare
de
îndepărtare
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
a
corpului;
(înv.)
abducțiune.
2.
(antonime)
aducție,
(înv.)
aducțiune.
aboli
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)
1.
a
anula,
a
suprima
(o
lege,
o
instituție,
o
stare
social-politică).
abraziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Etimologie: (fr. abrasif)
1.
(corp,
material
dur)
care
are
proprietatea
de
a
roade
prin
frecare.
2.
(material)
care,
sub
formă
de
granule,
are
însușirea
de
a
tăia
așchii
dintr-un
corp
metalic
sau
ceramic.
abroga
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)
1.
a
scoate
din
vigoare
un
act
normativ.
2.
a
anula,
a
suprima
o
lege,
o
dispoziție
oficială.
3.
a
declara
lipsit
de
valabilitate.