Dictionar

gratuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gratuité, lat. gratuitas)

1. însușirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit.
2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acțiuni, a unei afirmații etc.
 

bursă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. alocație bănească sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților merituoși în timpul școlarizării.
2. formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conținând sinovie, în apropierea articulațiilor.
 

congiariu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. congiarium)

1. adj. care se referă la congiariu (II).
2. s. n. vas cu o capacitate de un congiu.
3. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă.
4. distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați).
 

mizericordie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. misericordia)

1. formă de compasiune pentru nenorocirea altora la care se adaugă noțiunea de generozitate, de bunătate gratuită; milă, îndurare.
 

beilic

Parte de vorbire:  s.n. (tc. înv.)  
Etimologie: (tc. beylik)

1. conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Românești.
2. cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpânirii.
3. muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii.
4. (var.) beilâc, (pop) beilei.