OK
X
gratuit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gratuit, lat. gratuitus)
1.
dat
pe
nimic,
fără
plată.
2.
(fig.)
fără
temei,
inutil.
gratuitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gratuité, lat. gratuitas)
1.
însușirea
de
a
fi
gratuit;
ceea
ce
se
oferă
gratuit.
2.
(fig.)
inutilitate,
netemeinicie
a
unei
acțiuni,
a
unei
afirmații
etc.
bursă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bourse)
1.
alocație
bănească
sau
întreținere
gratuită
acordată
de
stat,
de
o
instituție
etc.
elevilor,
studenților
merituoși
în
timpul
școlarizării.
2.
formație
anatomică
în
formă
de
sac,
plină
cu
un
lichid
vâscos.
3.
~
seroasă
=
pungă
conținând
sinovie,
în
apropierea
articulațiilor.
concesiona
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (conces/ie/ + -iona)
1.
a
acorda
unei
companii
dreptul
de
a
opera;
a
da
în
concesiune.
2.
a
aloca,
de
către
stat,
terenuri
sau
resurse
naturale
cu
titlu
gratuit
sau
contra
cost,
în
vederea
dezvoltării
acestora.
congiariu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. congiarium)
1.
adj.
care
se
referă
la
congiariu
(II).
2.
s.
n.
vas
cu
o
capacitate
de
un
congiu.
3.
distribuire
gratuită
de
vin,
ulei
etc.
făcută
poporului
în
vechea
Romă.
4.
distribuire
de
bani,
de
daruri
etc.
făcută
soldaților
sau
poporului
(de
împărați).
dispensar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dispensaire)
1.
instituție
sanitară
unde
se
dau
consultații
medicale
gratuite.
facticitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. facticité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
factice.
2.
(fil.)
caracterul
contingent,
gratuit
al
existenței;
lipsa
unei
justificări
raționale.
gratis
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (fr., lat. gratis)
1.
fără
plată,
în
mod
gratuit.