Dictionar

reuși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. riuscire, fr. réussir)

1. intr., tr. a izbuti.
2. a avea succes.
 

reușită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. riuscita, fr. réussite)

1. izbândă, succes, realizare.
 

avorton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avorton)

1. plantă, animal venit înainte de termen.
2. (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură.
3. (fig.) lucru nereușit.
 
 

chix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kicks)

1. (fam.) nereușită, insucces, eșec.
2. a da ~ = a nu izbuti, a da greș.
 
 

clu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clou)

1. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic.
 

contorsionat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contorsionné)

1. (ră)sucit, deformat.
2. (fig.) lipsit de armonie, nereușit stilistic.