Antropopatie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropopathie)

1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea.

2. atribuirea de însuşiri şi stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.

3. reprezentare a divinităţii, în sistemele religioase primitive, ca o fiinţă cu sentimente şi pasiuni omeneşti; antropopatism.

---

Catahreză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz)

1. figură de stil prin atribuirea înţelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat.

---

Clasament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. classement)

1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.

2. repartiție pe clase.

3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.

4. ordine a reuşitei concurenţilor într-o competiţie (sportivă).

---

Pedagogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pédagogisme)

1. atribuirea unui rol absolut pedagogiei.

---