OK
X
antropopatism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anthropopathisme)
1.
atribuirea
emoțiilor
umane,
sentimentelor
sau
pasiunilor
umane
unei
ființe
non-umane,
în
general
unei
zeități;
antropopatie.
antropopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthropopathie)
1.
(med.)
formă
de
delir
caracterizată
prin
convingerea
bolnavului
că
în
propriu-i
corp
coexistă
ființe
umane,
pe
care
le
simte
și
cărora
le
percepe
vocea.
2.
atribuirea
de
însușiri
și
stări
afective
specific
umane
unor
obiecte,
mediului
înconjurător,
naturii.
3.
reprezentare
a
divinității,
în
sistemele
religioase
primitive,
ca
o
ființă
cu
sentimente
și
pasiuni
omenești;
antropopatism.