marcație
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. marcation)
Etimologie: (fr. marcation)
1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
2. aplicarea unui semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc.
3. imprimarea semnului oficial pe un obiect de metal prețios, care îi garantează calitatea și autenticitatea.
4. (înv.) delimitarea prin linii, semne etc. a unui teren, a unei suprafețe; demarcație.
5. (var.) (înv.) marcațiune.