Dictionar

biosatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. biosatellite)

1. satelit având viețuitoare la bord, în scopuri experimentale.
 

construct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. construct)

1. (fil.) concept care integrează și explică diferitele date experimentale, descrie legile obiective ale realității.
 

drift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drift)

1. aluviune glaciară; depozit barat prin retragerea unui ghețar.
2. (biol.) modificare întâmplătoare a frecvenței genelor unei populații mici sau experimentale.
 

experimentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. experimentalist)

1. I. care aparține doctrinei experimentale.
2. care folosește experimentul
3. II. adept al experimentalismului.
4. persoană care privilegiază, în domeniul științific, rezultatele experimentelor.
5. persoană care folosește experimentul.
 

galvaniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. galvaniser)

1. a acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (de oțel) pentru a mări rezistența la coroziune.
2. a excita în mod artificial un țesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, în scopuri terapeutice sau experimentale.
3. (fig.) a însufleți.
 

modernism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. modernisme)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate.
2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi.
3. denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale.