experimentalist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. experimentalist)
Etimologie: (engl. experimentalist)
1. I. care aparține doctrinei experimentale.
2. care folosește experimentul
3. II. adept al experimentalismului.
4. persoană care privilegiază, în domeniul științific, rezultatele experimentelor.
5. persoană care folosește experimentul.