Dictionar

artistism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artist + -ism)

1. fetișizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.
 

colocvialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. colloquialism)

1. colocvialitate.
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
 

combinatorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combinatoire)

1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale.
 

conținutism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. contenutismo)

1. teorie estetică care acordă mare importanță conținutului operei.
2. preponderență a conținutului într-o operă de artă față de mijloacele formale.
 

decadentism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décadentisme)

1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. XIX, caracterizate prin disoluție a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mișcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităților școlii parnasiene, cultivarea brutală a inovațiilor formale și a senzațiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.
 

dialingvistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dialinguistics)

1. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale.