raster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Raster)

1. placă din sticlă cu o rețea fină de linii compuse din puncte, în tipografie.
2. instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele; rastral.
3. ansamblul liniilor din puncte de lumină în care este descompusă o imagine de televiziune; rastru.

sinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synthèse)

1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente.
2. reunire.
3. lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
4. (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni.
5. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli.
6. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
7. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
8. ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane.
9. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare.
10. (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza).

hidrolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. hydrolithe)

1. (chimie) hidrură de calciu care, atunci când este descompusă de apă, produce hidrogen.