Dictionar

bitcoin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. bitcoin)

1. criptomonedă descentralizată, creată în 2009 de Satoshi Nakamoto, care se bazează pe tehnologia blockchain (lanț de blocuri).
2. unitate monetară utilizată pe internet.
3. (simbol criptomonedă) ₿.
4. (cod de schimb internațional) BTC, XBT.
 

coincide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coïncide, lat. coincidere)

1. a se întâmpla, a se produce în același timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.
3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.
 

coincident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.
 

coincidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță.
 

coinculpat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïnculpé)

1. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.
 

coinstigator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + instigator)

1. instigator împreună cu alții.
 

afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
 

coincident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.
 

coincidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță.
 

colimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimation, germ. Kolimation)

1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare.
 

concordant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concordant, it. concordante)

1. care concordă.
2. noțiuni ~e = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ~e = straturi depuse paralel unele peste altele.
 

condiționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conditionné)

1. care îndeplinește anumite condiții; care este supus unor condiții; făcut în anumite condiții (date).
2. (sintagmă) aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menținut în anumite condiții de puritate, temperatură etc.
3. (sintagmă) reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp.