coincide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coïncide, lat. coincidere)

1. a se întâmpla, a se produce în același timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.
3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.

coincident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.

coincidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță.

coincident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.

coincidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță.

colimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimation, germ. Kolimation)

1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare.

congruent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. congruent, lat. congruens)

1. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent.
2. numere ~e = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri ~e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta.

decala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décaler)

1. tr., refl. a (se) distanța, a nu mai coincide, a face să nu (mai) coincidă în spațiu sau în timp.

echivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équivalent, lat. aequivalens)

1. adj. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva.
2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă.
3. s. n. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta.
4. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni.
5. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia.