Dictionar

kantele

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kantele)

1. instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele.
 

unghi; muchie; colț

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT angulus
2. FR angle; côte; coin; borde; arête
3. EN angle; edge
4. DE Kante; Winkel; Ecke
5. RU уrол; крaй; rрaнь
6. HU szög; él; sarok, szöglet