Dictionar

behaviorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)

1. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism.
 

behaviorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. béhavioriste)

1. I. legat de behaviorism, psihologie bazată în primul rând pe observarea comportamentului.
2. II. adept al behaviorismului.
 

comportamentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. comportamentismo)

1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.
 

comportamentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. comportamentista)

1. I. referitor la comportamentism sau behaviorism.
2. II. adept al comportamentismului.
 

comportamentilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)

1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.