export

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Export)

1. trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile exportate.
2. ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime.

exporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exporter, lat. exportare)

1. a trimite peste hotare mărfuri pentru vânzare sau pentru schimb comercial.

exportabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exportable)

1. care poate fi trimis spre vânzare în altă țară; care poate fi exportat.
2. (var.) (înv.) esportabil.
3. (antonim) importabil.

exportator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exportateur)

1. (persoană, țară etc.) care exportă.

import-export

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. import-export)

1. comerț de produse importate și exportate.

reexport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Reexport)

1. acțiunea de a reexporta; reexportare.
2. formă de comerț internațional în care o țară exportă mărfuri (fără a le supune vreunei prelucrări) pe care le-a importat anterior.

balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.

contingent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contingent, lat. contingens)

1. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.
2. s. n. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare.
3. totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ.
4. grup omogen de oameni.
5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.

contingenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contingenter)

1. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului.
2. a limita.

contingențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. contingentional)

1. referitor la contingentare (acțiunea de a limita printr-o măsură administrativă cantitatea unui produs care poate fi importată, exportată sau distribuită într-o anumită perioadă); contingentar.

dumping

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dumping)

1. export de mărfuri la prețuri mult inferioare celor de pe piața internă și mondială, promovat de unele țări capitaliste, cu scopul de a pătrunde pe o anumită piață și de a impune apoi prețuri de monopol.
2. ~ valutar = dumping bazat pe decalajul creat între cursul, micșorat intenționat, al valutei naționale a țării exportatoare față de cursul valutei țării importatoare.
3. ~ sindrom = sindrom care survine postprandial la bolnavii cu gastroectomie, fiind determinat de pătrunderea bruscă a conținutului gastric în jejun și manifestându-se prin slăbiciune, amețeli, transpirație etc.